Pentru prima data după atâta timp te-am visat…mi-ai zâmbit și m-ai luat de mană spunându-mi ca o sa fie bine..priveai prin mine ca printr-o oglinda…oglinda sufletului tău ce deschidea porţi închise și posibilități noi…
Am aruncat în grabă cheia trecutului în lada cu amintiri văzând reflecţia ta în ochelari-mi obositi…am închis ochii înghițind în sec și am ştiut ca ești bine în pădurea ta plină cu idealuri..
Peste ani vom rade cu tristeţe gandindu-ne cum am reuşit sa spargem geamul raiului si sa furam din ceea ce noi aveam deja…
De ce mi s-a făcut dor de tine?poate ca am încetat sa te ascult,sa îţi șoptesc cuvinte interzise , sa-ți zâmbesc și sa zac în braţele tale așteptând sa ne sărute roua și apoi sa privim în camera goala…
E tarziu…o toamna cu iz de melancolie și tu mă adâncești în ea…esti doar o nălucă de octombrie ce mă bântui pană în noiembrie…si în decembrie nu te voi vedea prin globurile inghetate…
