Ne ascundem sub cuvinte pompoase , visam ca adevarul este puritatea inocentei si liber cuvantator… chiar daca nu asa…ne dorim cu ardoare sa nu ne auzim gandurile, muzica sparta taindu-ti si ultima frantura de constientizare a realitatii…
Tragedia acestei vieti nu o reprezinta tara ta, indiferenta care ucide prea multe vieti sau ignoranta purei nepasari…nu se compara nimic cu frumusetea trecatoare rastingnirii tale..
Marti ti-au fost frante ultimele franturi de viata, luand cu tine si visele pentru o lume mai buna…ti-ai dorit atat de mult sa iti schimi viata incat ai platit un pret mult prea mare …dar nu te judec… frumustea ta rapitoare va fi mereu amintita…vesnicia te-a primit cu tristete la doar 25 de ani necopti , tu avand decat grija pentru ceilalti…
…vise sparte in oglinda mortii…
