M-am gândit să ne întâlnim…după ani şi ani de praf aşezaţi pe etajera amintirilor… să îţi văd ochii.. aceiaşi ochii trişti şi goi…care numai au ce să ofere…doar abisul închis în ei…
Când ne-am întâlnit acolo unde ploaia sărută pătimaş pământul, şi frunza mângâie vântul…ai zâmbit…lăcrimând mi-ai zis cât de mult mă urăşti…pentru fiecare secundă când nu te-am ţinut de mână , pentru fiecare minut care a trecut prin tine fără ca eu să-ţi veghez paşii..şi cât de mult ţi-am lipsit…mâinile tale calde au cazut inerte pe lângă trupul tău lipsit de viaţă..în umbră păreai un copac lovit de vreme...ceaţa se lasă şi tu priveai sa îmi găseşti fruntea ascunsă după gândurile ce mă frământau…nu m-ai găsit…ai închis ochii…te-ai întors …şi ai plecat înspre un nou început ..
Începutul urmării…a început ieri…am alergat după toamnă…acum o voi urmări până când iarna mă va prinde din urmă…
