..într-o noapte polarã încerc sã-mi reamintesc de zilele tomnatice cu mirosul deprimant de indiferenţã…indiferenţã datã de fiinţe, umanoizi, obiecte…
…totul se ascunde sub simpla formã a unui sistem cu miros de cadavru îmbãlsãmat, şi totuşi deja putrezit şi mâncat de sugativele ce se preling în întreagul cerc al aşa numitei nemuriri..
înca mai port rãzboi cu lumea şi vreau sã cred cã totul se poate schimba dintr-un gri închis care duce spre negru ,chiar înspre raze deschise de soare…sã ne poarte spre sud cu deschidere largã la schimbare…
Schimbare…ce cuvânt greu..şi totuşi…ne schimbãm în fiecare clipã încercând cu disperare…uneori obosiţi şi din purã lene le dãm mânã liberã unor indivizi sã ia decizii în locul nostru..decizia schimbãrii duce la consecinţa satisfacţiei … nu ai putea sã-I faci faţã ,tot ce poţi e sã-ţi accepţi defectele luptând de la început cu morile de vânt….
Vrei sã schimbi lumea….îţi pierzi prea mult timp cu planul, iar când l-ai terminat nu mai ai curajul sã-l aplici..ai îmbãtrânit…sau te-ai nãscut bãtrân?
Tot ce eşti ,tot ce ai fost se reflectã în cruda-ţi viaţã cu nervii tociţi de sisitem…ai murit faţã de fiinţe iar ceea ce mai ai de oferit este urã…bârfã…şi duhoarea-ţi lipicioasã de vulpe bãtrânã şi criminalã..
Nu o sã te las sã rupi aripi ce se înalţã spre culmile integrãrii …
…într-o bunã zi voi învinge sistemul…
