Mă bucur că ai plecat..ţi-ai luat visele şi amintirile aruncate în geamantanul trecutului…mi-ai stârnit un zâmbet când te-ai înfuriat pentru că mi-ai trădat încrederea…
Nu ştiu dacă îmi pare tocmai rău …ştiu că e mai bine acum …
..aud vântul cum mă încălzeşte şi îmi mângâie părul…acum sunt doar eu şi cerul…pe care pot să îl privesc îndelung…în liniştea furnicăraiului ce zace dincolo de geam…
Nu râd la fel cum credeam dar e mai bine…e mai bine să te ignor…e mai bine să mă ascund până trece furtuna din ochii tai…acum ştiu că îţi doreşti să nu mă fi cunoscut vreodată…pentru că ţi-am spart bula anotimpului în care trăiai…
Zâmbesc când scriu …pentru că am început un nou capitol când liniştea îmi tronează furtuna şi sentimentul de bine apare la ivirea zorilor..ţi-am auzit întâmplător lacrimile ce se spărgeau de asfalt , mi-ai cerut doar o clipă … pe care nu o să o primesti niciodată…o să găseşti pe cineva care te va iubi şi va trece peste fiecare viciu pe care îl ai…peste fiecare zi în care faci cafeaua cu gust de apă ruginită.. îţi va trece…
Simţire…emoţii…ecouri sparte în acorduri pictate de lungile plimbări în umbra apusului..
..m-am hotărât să îmi scriu singură paginile albe…ar fi bine să îţi iei şi tu propriile decizii în care îţi scrii tu prezentul…
