Cu ochii holbati, stau si privesc groapa din tavan..ciudatul inventar al iernilor imi aminteste de simtul practic, oglindit in teatrul de la marginea drumului..pasesti incurajat de iluzia realitatii peste covorul presarat cu scorpioni sa iti deschizi ochii orbi, adunand lacrimile gigantilor in tolba plina de indiferenta...ar trebui sa inveti sa iti asculti harta inconturabilului esec, fara sa incerci sa iti gasesti o oaza de libertate..dintr-o data esti lovit de sageata timpului si iti dai seama de scurta si plictisitoarea viata pe care ai trait-o hai-hui ca un spirit nesabuit si salbatic, inadaptat si izolat..
Inima incepe sa ti se zbata ca steaua-n Olimp , secvente vagi iti trec prin refexia actiunilor incontrolabile, iar Zeus nu iti raspunde la intrebari pentru ca nu esti contectat la reteaua lui...cu ochii scursi ,implori mila zeilor egoisti si impunatori, sa iti primesti rasplata pentru ..greselile ascunse in zidul moale...dincolo de marele niciunde..
Ravnesti la fructele pasiunii..prea tarziu...priveste spre stele..poate ma vei gasi cu ochii inchisi...
