... dacă as avea aripi , as alerga sa îmbrăţişez cerul sa întâmpin vântul, as săruta pătimaş ploaia as cuprinde în braţe dumnezeirea și nu i-as mai da drumul...
...dacă as avea aripi m-as înveli în dragostea iertării , as urmări soarele dansand cu moartea , închizând iadul în ochii tai...
... dacă as avea aripi ți-as zâmbi și ți-as povesti de măreția unui Dumnezeu atotputernic, cu sa-a privești stand la masa și zămislind iubirea... frământând cu atentia nemeritata lutul greu de prelucrat... finețea pierduta în gingășia lui...
... dacă as avea aripi ți-as lua durerea și m-as lupta în locul tău ...ca tu sa te bucuri de ultima toamna apocaliptica pictând frunzele cazute în visarea muta a reînvierii..
... dacă as avea aripi ți-as darui toate zilele de iarna ca apoi tu sa îmi spui cu cat dor m-ai zămislit în pântecele haosului...te-as îmbrățișa și ți-as spune cat mi-a lipsit ca bunătatea ta sa ma trezeazca în zorii amurgului...
.... dacă as mai avea încă o zi as vrea sa o petrec în razele privirii tale, sa ma plimb sub glasul tău prin libertatea data de tine...
...dar sunt om, nu am aripi și nu mai am timp pentru o alta zi..aleg sa ma pierd în TINE și sa te regăsesc la marginile pământului gol..unde ma aștepți zâmbind și pregătind iertarea-n aripi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu