Sarutul tau mi-a dezmierdat dimineata…ca un inger imprastiat si ratacit ce nu-si gaseste locul …alergi pe cai nesabuite fara sa imi dai drumul…
Te iubesc pentru ca esti cel care imi asculta tacerea si stii sa ma mangai cand te cert…te iubesc pentru lumea pe care o pictezi in aripi de veselie…ca o vesnica sarbatoare …
Stiu ca ne-am impachetat repede visele si sperantele pentru azi dar maine va fi la fel…vom rade cu ploaia si vom fugari norii…
In putin timp te reintorci acasa…si vom rememora fiecare secunda a viitorului…deja esti aici explicandu-mi spatiul dintre spatiile limitate de limita pusa de fiintele numite oameni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu