luni, 20 februarie 2012

Despre moarte


Nici o data nu m-am imaginat sa mor batrana….nu cred ca o sa depasesc varsta de maxim 35 de ani  adunati intr-un sac spart (pe unde mi-am pierdut visele poate chiar si sperantele)…
Dupa ce imi faca in graba autopsia vietii ma gandesc cu un zambet larg care-mi va fi necrologul “..a fost un psihoterapeut devotat(sau nu) …v-a iubit,a iubit florile,etc dar acum a ajuns intr-un loc mai bun, acum este in cer cu Dumnezeu…cu totii stim ca nici pe departe nu va iubesc pe toti si cu atat mai putin nu sunt cea mai credincioasa persoana…ma amuza lacrimile false ale celor “preaiubiti” de mine ..
Afara nu va ploua ,va fi soare (daca tot sunt alergica la soare) iar eu voi fi imbracata in jeansi cu un t-shirt lejer si imi voi admira publicul…plimbandu-ma prin iarba umeda de roua diminetii..
Imi veti aduce flori ,majoritatea nestiind ca nu-mi plac florile doar in ghiveci,iar florile artificial sunt pentru copii,ca acestia sa se joace cu ele prin apa…





     Zilele astea am avut doua cazuri de suicid…ce as scrie pe o piatra de capatai a acestora?
Tata alcoolic a unui copil rasfatat s-a sinucis fiindu-I frica sa infrunte lumea…
Homosexual credincios cu o relatie personala , stans legata cu staretul manastirii care o frecventa…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu