Esti barbatul din noaptea uitata ce si-a amintit de existentialismul spart in tandari… ai vazut lumina abia licarinda din dara de viata ce lasa urme fade …
Esti cel ce imi fura timpul in vreme de noapte si imi sopteste ca nu ma va parasi in cumplita singuratate cuprinsa de pasii mortii atat de rapide ce am regasit-o asteptandu-ma…
Esti boala ce imi roade speranta oricum pierduta , cautand atatea raspunsuri la intrebari retorice….
Esti cel ce te-am lasat din prima clipa de cand ai intrat in incaperea unui spital infect si comunist, urmarindu-ma in freamatul adierilor de vant…
Esti tacerea de ieri si raspunsul de azi al stiintei gasit in revista de pe bancheta din spate…
Esti un articol al schimbarii ranite, ce vrea cu ardoare sa vada un numar al bilantului mortilor de suflet…
…te-am lasat in trecutul meu de atatea si atatea ori…dar esti din nou aici…luandu-mi ultimele picaturi de suflare scaldate in sange…nu ma voi reincarna si nu ma vei mai gasi …pentru ca m-ai ucis de prea multe ori …
E ultima lupta …cu decizii luate in graba in drumul inspre casa…cu un picior rupt dar si o aripa atinsa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu